| |
Reprezentantii
acestei bresle, respectate de sateni, sunt inca prezenti
în satele din Banat. Media lor de varsta este de peste 65
de ani. Nici unul dintre ei nu are ucenici, cu toate ca
au comenzi si sunt deosebit de necesari. Ei fac tot felul
de unelte, de la sape si topoare pana la pluguri, carute
si ornamente de feronerie. Potcoava este simbolul acestei
meserii.
Covaciile, cum sunt denumite
fierariile din Banat, si-au schimbat prea putin aspectul
in ultimele doua secole. Foarte putine sunt dotate cu o
forja sau cu un motor care asigură ventilarea vetrei, majoritatea
pastreaza foiul din piele de vitel, actionat manual.
Doar covacii din satele mari au aparate de sudură, ceilalti
imbină piesele pentru pluguri sau banda pentru rotile de
caruta prin "fierbere", asa cum au invatat din
generatie in generatie.
Un capitol important al meseriei, era, pe vremuri, aducerea
carbunelui de la munte. Astazi carbunele se cumpara. In
aceasta meserie nu se poate lucra singur. Fierarul trebuie
asistat de cel putin doua persoane, iar in absenta ucenicilor,
ajutoarele provin din propria familie. Fierarii nu lucrează
in zilele de sarbatoare, iar pentru unele comenzi practica
trocul:"Iti fac lucrarea, dar vii la mine, la munca
campului..." |
 |
