| |
Meseria
de rotar a fost foarte pretuită in timpurile în care, in
afara carutelor, nu prea existau alte mijloace de transport.
De fapt, in Banat, denumirea corecta a meseriei este "voacnar".
Voacnarul era cel care facea intreaga caruta, nu numai rotile,
iar asamblarea finală se facea împreuna cu un covaci, care
prelucra si fixa bandajele de fier pe roti si aplica o serie
de intarituri metalice pe piesele de lemn.
Tot procesul de productie al unei carute dura aproximativ
o luna. Sculele se procurau cu greutate si erau scumpe,
asa ca daca mesterul batran nu avea un fiu sau un ginere
care sa-i continue meseria, facea o parte din ele cadou
celui mai priceput ucenic, atunci cand acesta isi termina
perioada de "scoala". Au ramas foarte putini mesteri.
Din considerente economice, aceasta meserie este pe cale
de disparitie. Lemnul a început sa fie inlocuit cu fier,
iar carutele de fier cu roti de cauciuc sunt mult mai rezistente
si le-au facut pe cele vechi sa traga pe dreapta. |
 |
